Civilizațiile antice au lăsat o amprentă de neșters asupra dezvoltării orașelor moderne, influențând nu doar structura fizică a orașelor, ci și conceptele de organizare urbană și infrastructură. Exemplele majore includ orașele antice ale Mesopotamiei, Egiptului, Greciei și Romei, fiecare contribuind la dezvoltarea urbanismului.

În Mesopotamia, orașele ca Ur și Babilon erau structurate cu străzi rectangulare, ziduri de apărare și canale de irigație. Aceste caracteristici au influențat planificarea urbană ulterioară, inclusiv conceptele moderne de zonare și infrastructură de apă.

Egiptul antic a introdus tehnici avansate de construcție și planificare urbană, inclusiv orașe bine planificate, cum ar fi Tebele, cu temple mari și zone rezidențiale distincte. Aceste realizări au inspirat dezvoltarea orașelor din perioada medievală și renascentistă, care au continuat să integreze structuri religioase și administrative.

Grecia antică a fost renumită pentru orașele sale-stat (polis), cum ar fi Atena și Sparta. Aceste orașe aveau piețe centrale (agora) și teatre, reflectând importanța vieții publice și culturale. Modelele grecești de spațiu public și arhitectură au influențat profund orașele europene medievale și renascentiste.

Roma antică a avut un impact și mai mare asupra urbanismului. Orașele romane erau dotate cu un sistem complex de drumuri, apeducte și cloace. Forumul roman, băile publice și arenele sunt exemple de inovații care au fost replicate și adaptate în orașele europene și americane.

În concluzie, civilizațiile antice nu doar că au creat modele de orașe avansate pentru vremea lor, dar au influențat și structurile moderne ale orașelor, de la infrastructura de bază la conceptele de planificare urbană și design arhitectural.